ISGOTT pe înțelesul tuturor: gazele, electricitatea statică, lista de verificare navă–țărm și întrebări de interviu

ISGOTT — Ghidul internațional de siguranță pentru petroliere și terminale (International Safety Guide for Oil Tankers and Terminals) — este cartea după care lucrează fiecare petrolier și fiecare terminal petrolier. Nu este o convenție, dar un inspector de vetting, un terminal și o companie de tancuri îl tratează ca și cum ar fi. Dacă mergi pe un tanc, așteaptă-te la întrebări din el la interviu. Aici găsești părțile cerute cel mai des: ce este ghidul, gazele petroliere și cifrele lor, electricitatea statică, lista de verificare a siguranței navă–țărm și spațiile închise — iar la final, întrebări cu care să te verifici.

Pe scurt

ISGOTT este publicat de OCIMF împreună cu ICS și IAPH. Ediția în vigoare, a șasea, a apărut în 2020.
Este un ghid, nu o lege — dar terminalele, vettingul companiilor petroliere (SIRE) și sistemele de siguranță ale companiilor îl fac obligatoriu în practică.
Cifre-cheie: cel mult 8% oxigen în tancurile inertate; 21% oxigen și cel mult 1% din LFL pentru intrarea în tanc; 1 m/s la începutul încărcării.
Lista de verificare navă–țărm se completează împreună cu terminalul și se reverifică cât timp marfa este în mișcare.

Ce este ISGOTT și de ce contează

Prima ediție a apărut în 1978. Ghidul este scris de OCIMF (Oil Companies International Marine Forum) împreună cu Camera Internațională a Navigației (ICS) și Asociația Internațională a Porturilor (IAPH). Nu este un instrument IMO și nu are, prin el însuși, putere de lege. În practică, asta nu schimbă nimic: un terminal nu începe operațiunea de marfă fără lista de verificare navă–țărm, un inspector de vetting SIRE compară practica navei cu el, iar sistemul de management al siguranței al companiei trimite la el aproape la fiecare pagină despre tancuri. La bordul unui tanc, ISGOTT este obligatoriu în toate privințele, mai puțin cu numele.

Ediția a șasea (2020) a reorganizat cartea și a extins recomandările despre detectarea gazelor, despre substanțele toxice precum hidrogenul sulfurat și benzenul și despre intrarea în spațiile închise. A fost restructurată și lista de verificare navă–țărm.

Gazele petroliere: de ce explodează tancurile

Gazele de hidrocarburi ard doar într-un interval îngust — aproximativ între 1% și 10% în volum în aer. Sub limita inferioară de inflamabilitate (LFL) amestecul este prea sărac, peste limita superioară (UFL) prea bogat; dar dacă ventilezi cu aer un tanc „prea bogat”, îl treci direct prin zona inflamabilă. Cealaltă latură a triunghiului este oxigenul: sub aproximativ 11% oxigen în volum, niciun amestec de gaze de hidrocarburi și aer nu mai poate arde. La asta folosește instalația de gaz inert:

instalația trebuie să livreze gaz inert cu cel mult 5% oxigen în volum;
tancurile de marfă se mențin la cel mult 8% oxigen și sub presiune pozitivă;
înainte de degazare, tancurile se purjează cu gaz inert până când hidrocarburile scad sub 2% în volum — abia apoi se introduce aer, astfel încât amestecul să nu devină inflamabil pe parcurs.

SOLAS cere gaz inert pe petrolierele și tancurile chimice noi de 8 000 DWT și peste. Gazele de hidrocarburi sunt mai grele decât aerul: stau pe punte, în camera pompelor și în orice spațiu jos — de aceea vaporii nu „au dispărut” doar pentru că s-a oprit vântul.

1–10%

domeniul de inflamabilitate al gazelor de hidrocarburi în aer, în volum

≈11%

oxigen, sub care gazele de hidrocarburi nu pot arde

≤5%

oxigen în gazul inert livrat de instalație

≤8%

oxigen în tancurile de marfă inertate, sub presiune pozitivă

<2%

hidrocarburi după purjare, înainte de introducerea aerului

21%

oxigen pentru intrarea în tanc, cu hidrocarburile la cel mult 1% din LFL

Electricitatea statică

Produsul petrolier care curge prin tubulaturi și filtre se încarcă electric. Unele produse — acumulatorii de sarcină statică, de obicei produsele albe precum motorina, kerosenul și benzina — păstrează sarcina mult timp; țițeiul, de regulă, nu. O singură scânteie în spațiul de vapori al unui tanc neinertat este de ajuns. Regulile din ISGOTT:

la începutul încărcării, viteza în tubulatura spre fiecare tanc se ține la 1 m/s până când gura de intrare este acoperită și produsul nu mai stropește; apoi debitul poate crește (până la cel mult 7 m/s);
după încărcarea unui acumulator de sarcină statică într-un tanc neinertat, aștepți 30 de minute înainte de sondare, de măsurarea golului sau de prelevarea de probe cu echipament metalic;
tot ce coboară în tanc este legat electric; fără parâmă sintetică la prelevare, fără obiecte metalice libere;
racordul de marfă are o flanșă izolatoare sau o singură secțiune de furtun neconductoare, care oprește curenții vagabonzi dintre navă și țărm — cablul de legătură electrică navă–țărm nu mai este recomandat.

Lista de verificare a siguranței navă–țărm

Lista se completează împreună de ofițerul responsabil al navei și de reprezentantul terminalului înainte de începerea operațiunii de marfă. În ediția a șasea este împărțită pe etape: ce verifică fiecare parte înainte de sosire, verificările după legare, conferința dinaintea transferului, cu planul convenit, și verificările repetate în timpul operațiunii. Unele puncte au un cod:

R — se reverifică în timpul operațiunii, la intervalul convenit în listă;
A — înțelegerea sau procedura trebuie să fie în scris;
P — dacă răspunsul este „nu”, operațiunea poate continua doar cu permisiunea autorității competente.

Puncte tipice: legarea și apărătorile, accesul sigur, comunicațiile și semnalul de oprire, oprirea de urgență (ESD) convenită și testată, nările de punte astupate, racordurile de marfă și de combustibil nefolosite obturate, instalația de gaz inert în funcțiune și presiunea înregistrată, furtunurile de incendiu și stingătoarele pregătite, regulile pentru fumat și flacără deschisă, nava capabilă să se deplaseze cu propriile mijloace. O semnătură aici nu este o formalitate: dacă un punct nu este îndeplinit, marfa nu pornește, iar dacă se schimbă condițiile, marfa se oprește.

Spațiile închise și gazele toxice

Tancurile de marfă, camera pompelor, coferdamurile, spațiile goale și tancurile de balast sunt toate spații închise. Intrarea se face doar cu permis, după ventilare și măsurători la mai multe niveluri: 21% oxigen în volum, hidrocarburi la cel mult 1% din LFL, gaze toxice sub 50% din limita de expunere profesională. La intrare stă o persoană de veghe, comunicațiile sunt convenite, echipamentul de salvare este pregătit, iar fiecare om dinăuntru poartă un detector de gaze personal. Atmosfera se schimbă: măsori imediat înainte de intrare și monitorizezi tot timpul cât sunt oameni înăuntru.

O mare parte dintre cei care mor în spații închise sunt cei care s-au repezit să ajute. Salvarea începe cu alarma și cu aparatul de respirat — niciodată cu o fugă în tanc.

Două gaze merită un cuvânt aparte. Hidrogenul sulfurat (H2S) vine cu țițeiul sulfuros și cu unele produse; la concentrații mari anesteziază simțul mirosului, așa că „nu-l mai simt” înseamnă pericol, nu siguranță. Benzenul este cancerigen și se găsește în benzină, nafta și unele țițeiuri; expunerea se limitează prin operațiuni închise și echipament de protecție.

Ce se întreabă la interviu

Personalul nebrevetat de pe tancuri (AB, pompagiu, OS): ce sunt LFL și UFL, ce echipament de protecție se poartă la operațiunile de marfă, ce este lista de verificare navă–țărm, ce faci dacă simți miros de gaz pe punte, cum se organizează intrarea într-un spațiu închis.
Ofițerii juniori: limitele de oxigen pentru gazul inert, ordinea purjării și a degazării, debitul inițial de încărcare și de ce există, regula celor 30 de minute, cine semnează lista și ce înseamnă R, A și P.
Ofițerii secunzi: planul de marfă și conferința dinaintea transferului, oprirea de urgență și ESD, finalizarea încărcării (topping off), ce mărfuri sunt acumulatori de sarcină statică, controlul emisiilor de vapori, observațiile de vetting legate de ISGOTT.
Ofițerii mecanici de pe tancuri: instalația de gaz inert (gaze de ardere sau generator), închiderea hidraulică de pe punte (deck water seal) și clapeta de reținere — ele împiedică vaporii de marfă să se întoarcă spre compartimentul mașini — și supapa de presiune/vacuum.

Greșeli frecvente

Să tratezi ISGOTT ca pe o teorie pentru birou. Terminalele și inspectorii de vetting îi întreabă pe cei de cart pe punte, nu doar pe ofițeri.
Să bifezi lista fără să verifici. Fiecare „da” este răspunderea personală a celui care semnează.
Să măsori golul imediat după încărcarea kerosenului într-un tanc neinertat — uitând de cele 30 de minute.
Să intri într-un tanc „degazat” pe baza unei măsurători de dimineață.
Să intri după un coleg căzut fără aparat de respirat.
Să confunzi % din LFL cu % în volum. 1% din LFL este a suta parte din limita inferioară — pentru gazele de hidrocarburi obișnuite, aproximativ 0,01% în volum, de o sută de ori mai puțin decât „1%”.

Testează-te

Cine publică ISGOTT și ce ediție este în vigoare?

OCIMF împreună cu ICS și IAPH. Ediția a șasea, apărută în 2020.

Ce conținut de oxigen trebuie menținut în tancurile de marfă inertate?

Cel mult 8% în volum, sub presiune pozitivă. Gazul inert în sine se livrează cu cel mult 5% oxigen.

De ce se ține debitul de încărcare la 1 m/s la început?

Ca să limiteze sarcina statică cât timp gura de intrare este descoperită și produsul stropește — faza cea mai periculoasă într-un tanc neinertat.

Ce atmosferă se cere înainte de intrarea într-un tanc de marfă?

21% oxigen în volum, hidrocarburi la cel mult 1% din LFL, gaze toxice sub 50% din limita de expunere — măsurate la mai multe niveluri, cu permis și cu o persoană de veghe la intrare.

Ce înseamnă litera R în lista de verificare a siguranței navă–țărm?

Punctul se reverifică în timpul operațiunii, la intervalul convenit în listă.

Un coleg a căzut în camera pompelor. Ce faci?

Dai alarma, nu intri fără aparat de respirat, începi salvarea cu echipa conform planului navei și lași ventilația pornită.

Cine are nevoie de asta la bord

Toți cei de pe un tanc petrolier sau un tanc chimic — de la marinarul AB și șeful de echipaj până la ofițerul secund și comandant; pentru ofițerii mecanici, precum secundul mecanic, mai ales instalația de gaz inert. ISGOTT nu înlocuiește atestatele de tanc — pregătirea de bază și avansată pentru operațiunile de marfă pe petroliere, conform STCW V/1-1, rămâne obligatorie; este cartea din care se învață practica.

Sursa: ISGOTT, ediția a șasea (OCIMF, ICS, IAPH, 2020), și capitolul II-2 SOLAS pentru gazul inert. Cifrele sunt date așa cum le prevede ghidul; la bord se aplică procedurile companiei și regulile terminalului. Această pagină este un material de studiu, nu un înlocuitor al cărții.