MARPOL pe înțelesul tuturor: cele șase anexe, cifrele-cheie și întrebări de interviu

MARPOL este convenția din spatele separatorului de santină, al containerelor de gunoi colorate și al schimbării combustibilului înainte de intrarea într-o zonă de control al emisiilor. Fiecare navigator lucrează după ea în fiecare zi, iar aproape orice interviu la o agenție de crewing pentru un post la mașini sau la punte ajunge la ea. Aici găsești cele șase anexe, cifrele care se cer cel mai des, greșelile din cauza cărora navele sunt reținute și navigatorii ajung în instanță, plus întrebări cu care să te verifici înainte de interviu.

Ce este MARPOL

Convenția internațională pentru prevenirea poluării de către nave a fost adoptată la IMO în 1973. Nu a intrat în vigoare singură: după o serie de accidente cu petroliere i s-a adăugat în 1978 un Protocol, iar cele două texte funcționează ca un singur instrument, în vigoare din 2 octombrie 1983 — de aici „MARPOL 73/78”. Se aplică navelor care arborează pavilionul unui stat parte, iar controlul statului portului o verifică în porturile fiecărui stat parte, indiferent de pavilion.

Convenția propriu-zisă este scurtă; substanța este în cele șase anexe. Fiecare anexă are propriul certificat, propriul registru sau plan și propria listă de zone speciale, unde regulile sunt mai stricte.

Cele șase anexe

1. Anexa I — Hidrocarburi. Apele uleioase din compartimentul mașini, reziduurile de marfă de pe petroliere, Registrul de hidrocarburi, SOPEP și Certificatul IOPP. În vigoare din 1983.
2. Anexa II — Substanțe lichide nocive transportate în vrac. Tancurile chimice: mărfurile sunt clasificate X, Y, Z și OS după pericol; Registrul de marfă și Manualul P&A.
3. Anexa III — Substanțe dăunătoare transportate ambalat. Ambalare, marcare, etichetare și documente — în practică prin Codul IMDG.
4. Anexa IV — Ape uzate. Instalația de tratare, tancul de colectare, distanțele față de uscat; Certificatul ISPP.
5. Anexa V — Gunoi. O interdicție generală de deversare, cu excepții înguste, afișe, un Plan de gestionare a gunoiului și Registrul de gunoi.
6. Anexa VI — Poluarea aerului. Sulful din combustibil, NOx de la motoare, substanțele care distrug stratul de ozon și eficiența energetică (EEXI, CII); Certificatele IAPP și IEE.

Cifrele-cheie

Anexa I: ce trebuie să știe compartimentul mașini

Apa de santină din compartimentul mașini poate fi deversată peste bord doar când sunt îndeplinite toate condițiile în același timp: nava este în marș; conținutul de hidrocarburi al efluentului este de cel mult 15 ppm fără diluare; apa trece printr-un echipament de filtrare aprobat — separatorul de santină cu alarmă de 15 ppm și dispozitiv de oprire automată; iar pe un petrolier nu provine din santinele camerei pompelor de marfă și nu este amestecată cu reziduuri de marfă. În zona Antarcticii nu se deversează nimic. Ce nu poate merge peste bord — sludge, reziduuri petroliere — se arde în incinerator sau se predă la țărm, iar fiecare mișcare se înregistrează.

Registrul de hidrocarburi, Partea I acoperă operațiunile din compartimentul mașini și se ține pe orice navă de 400 GT și peste și pe orice petrolier de 150 GT și peste; Partea a II-a acoperă operațiunile de marfă și balast și se ține doar pe petroliere. Înscrierile se fac sub coduri-literă de la A la I — de exemplu C pentru colectarea și eliminarea reziduurilor petroliere (sludge), D pentru deversarea sau eliminarea neautomată a apei de santină, H pentru bunkerare. Ofițerul responsabil de operațiune semnează fiecare înscriere, comandantul semnează fiecare pagină completată, iar registrul rămâne la bord trei ani după ultima înscriere.

Pe petroliere, regulile pentru zona de marfă sunt altele. În afara zonelor speciale, apa uleioasă din tancurile de marfă poate fi deversată doar la peste 50 de mile marine de cel mai apropiat uscat, în marș, cu cel mult 30 de litri de hidrocarburi pe milă marină, cu un total de cel mult 1/30 000 din ultima marfă pentru petrolierele construite după 1979 și cu sistemul de monitorizare a deversării hidrocarburilor (ODME) și tancurile slop în funcțiune. În zonele speciale — nimic. Zonele speciale ale Anexei I sunt Marea Mediterană, Marea Baltică, Marea Neagră și Marea Roșie, zona Golfurilor, Golful Aden, apele din nord-vestul Europei, zona Oman a Mării Arabiei, apele sudice ale Africii de Sud și Antarctica.

O „țeavă magică” — un furtun sau o bucată de tubulatură care ocolește separatorul — este calea clasică prin care navigatorii ajung în instanță. În Statele Unite, astfel de cazuri se încheie cu amenzi de milioane pentru companie și acuzații penale pentru șeful mecanic și pentru oricine a semnat înscrieri false. „Mi s-a ordonat” nu este o apărare. Ce e corect: refuzi și raportezi — comandantului, DPA-ului companiei sau statului de pavilion.

Anexa V: ce trebuie să știe toată lumea de la bord

Din 2013, Anexa V funcționează ca o interdicție generală: tot ce nu este permis în mod expres este interzis. Niciodată peste bord: plastic de orice fel (inclusiv parâme sintetice, plase de pescuit, saci de gunoi și cenușa rezultată din arderea lor), ulei de gătit, cenușă de la incinerator, deșeuri menajere și operaționale, deșeuri electronice.

Ce este permis în afara zonelor speciale, cu nava în marș și cât mai departe de uscat:

• resturi alimentare mărunțite la cel mult 25 mm — la cel puțin 3 mile marine de uscat; resturi alimentare nemărunțite — la cel puțin 12 mile;
• reziduuri de marfă care nu sunt dăunătoare mediului marin — la cel puțin 12 mile;
• cadavre de animale — cât mai departe de uscat.

În zonele speciale ale Anexei V — Marea Mediterană, Marea Baltică, Marea Neagră și Marea Roșie, zona Golfurilor, Marea Nordului, Antarctica și zona extinsă a Caraibilor — se pot deversa doar resturi alimentare mărunțite și doar la 12 mile sau mai mult, plus câteva cazuri înguste pentru reziduurile de marfă. În raza de 500 de metri de o platformă offshore nu se deversează nimic în afară de resturi alimentare mărunțite și numai când platforma se află la peste 12 mile de uscat. Când se amestecă gunoaie de tipuri diferite, regula mai strictă se aplică întregii cantități.

Registrul de gunoi împarte gunoiul pe categorii: A plastic, B resturi alimentare, C deșeuri menajere, D ulei de gătit, E cenușă de la incinerator, F deșeuri operaționale, G cadavre de animale, H unelte de pescuit, I deșeuri electronice, J reziduuri de marfă nedăunătoare mediului marin, K reziduuri de marfă dăunătoare. Fiecare deversare, incinerare și predare la țărm primește un rând: data, ora, poziția, categoria, volumul estimat, semnătura. Registrul se păstrează doi ani. Navele de 12 metri și mai lungi afișează afișe; navele de 100 GT și peste, sau certificate să transporte 15 persoane sau mai multe, au un Plan de gestionare a gunoiului.

Anexele IV și VI pe scurt

Ape uzate. Efluentul dintr-o instalație de tratare aprobată poate fi deversat oriunde, cu condiția să nu lase solide plutitoare vizibile și să nu decoloreze apa. Ape uzate mărunțite și dezinfectate — la cel puțin 3 mile de uscat. Ape uzate netratate dintr-un tanc de colectare — la cel puțin 12 mile, în marș cu cel puțin 4 noduri și cu un debit moderat. Marea Baltică este zonă specială, cu reguli stricte pentru navele de pasageri.

Aer. Sulful din combustibil este limitat la 0,50% la nivel mondial și la 0,10% în zonele de control al emisiilor: Marea Baltică, Marea Nordului, zona nord-americană și zona Caraibilor americani, iar din 1 mai 2025 și Marea Mediterană. O navă fără scrubber nici măcar nu are voie să transporte combustibil neconform pentru consumul propriu. Înainte de intrarea într-o ECA, nava trece pe combustibil conform după o procedură scrisă, iar ora, poziția și cantitatea din fiecare tanc se înregistrează. Nota de livrare a combustibilului rămâne la bord trei ani, proba de combustibil MARPOL cel puțin douăsprezece luni. NOx Tier III se aplică în zonele de control al emisiilor de NOx motoarelor de pe navele mai noi — din 2016 în America de Nord și în Caraibii americani, din 2021 în Marea Nordului și Marea Baltică.

Certificatele și documentele cerute de controlul statului portului

• Certificatul IOPP (Anexa I) cu Suplimentul — Formularul A pentru alte nave decât petrolierele, Formularul B pentru petroliere;
• Certificatul NLS (Anexa II) pe tancurile chimice;
• Certificatul ISPP (Anexa IV), Certificatele IAPP și IEE (Anexa VI), câte un Certificat EIAPP pentru fiecare motor diesel de peste 130 kW;
• Registrul de hidrocarburi, Părțile I și II, Registrul de marfă, Registrul de gunoi, registrul substanțelor care distrug stratul de ozon, jurnalul de schimbare a combustibilului;
• SOPEP (sau SMPEP pe navele care transportă lichide nocive) pe comandă, cu lista de contacte la zi, și dulapul cu materiale de intervenție la poluare pe punte;
• Planul de gestionare a gunoiului și afișele.

Majoritatea certificatelor se emit pentru cel mult cinci ani și se vizează la inspecțiile anuale și intermediare.

Ce se întreabă la interviu

Întrebările depind de funcție, dar acestea revin mereu:

• Personalul nebrevetat de la mașini și ofițerii mecanici juniori: cum funcționează separatorul și ce se întâmplă când sună alarma de 15 ppm (dispozitivul de oprire automată oprește deversarea peste bord — de obicei o valvă cu trei căi trimite apa înapoi în tancul de santină); cum sondezi tancurile de santină și de sludge; cine face înscrieri în Registrul de hidrocarburi.
• Șefii mecanici și secunzii mecanici: codurile ORB; bilanțul de sludge — cât s-a produs, cât s-a ars și cât s-a predat la țărm, pe care controlul statului portului îl compară cu chitanțele și cu capacitatea incineratorului; trecerea pe combustibil conform la intrarea în ECA; registrul ODS; ce verifică un inspector în compartimentul mașini.
• Ofițerii de punte: regulile pentru gunoi și zonele speciale, ce se trece în Registrul de gunoi, ce conține SOPEP și cum se desfășoară exercițiul; pe petroliere — criteriile de deversare din zona de marfă și ODME.
• Toată lumea: „Ce faci dacă vezi un bypass în jurul separatorului?” Singurul răspuns corect: oprești, raportezi comandantului și DPA-ului companiei și refuzi să semnezi o înscriere falsă.

Greșeli frecvente

1. Să crezi că 15 ppm înseamnă „pompezi oriunde”. Nava trebuie să fie în marș, echipamentul aprobat și funcțional, iar Antarctica este închisă complet.
2. Saci „biodegradabili” peste bord. Plasticul e plastic: interdicția nu are excepții după tip.
3. Resturi alimentare aproape de coastă sau nemărunțite într-o zonă specială.
4. Corector sau pagini rupte într-un registru. O înscriere greșită se taie cu o singură linie, se scrie cea corectă și se semnează. Paginile lipsă și cifrele care nu se potrivesc cu sondajele tancurilor sunt primul lucru pe care îl caută un inspector.
5. Să semnezi o înscriere pentru o operațiune pe care nu ai făcut-o sau nu ai văzut-o.
6. Nicio înregistrare a schimbării combustibilului la limita ECA — ora, poziția și cantitățile din tancuri trebuie să existe.

Testează-te

Cine are nevoie de asta la bord

Toată lumea — dar mai ales compartimentul mașini: șefii mecanici, secunzii mecanici, ofițerii III mecanici, motoriștii și ungătorii. Pe tancurile petroliere și tancurile chimice, ofițerii de punte care se ocupă de marfă au nevoie de Anexele I și II în detaliu — în primul rând ofițerul secund.

Trece instruirea de mediu și experiența din compartimentul mașini în CV-ul tău maritim: agențiile de crewing caută amândouă.

Sursa: MARPOL 73/78, ediția consolidată, cu amendamentele în vigoare la data redactării. Regulile de deversare au condiții care nu sunt enumerate aici; la bord prevalează planurile navei și textul în vigoare al convenției. Această pagină este un material de studiu, nu un text juridic.