SOLAS pe înțelesul tuturor: exerciții, mijloace de salvare și întrebări de interviu

SOLAS este convenția din spatele rolului de alarmă de pe perete, al vestei de salvare din cabina ta și al alarmei care te cheamă la exercițiu duminică după-amiază. Este cea mai veche și cea mai cuprinzătoare dintre convențiile maritime, iar partea cu care se întâlnește zilnic orice navigator — mijloacele de salvare și exercițiile — este și partea despre care întreabă orice interviu de crewing. Aici găsești structura convenției, cifrele cerute cel mai des, ce faci când sună alarma, greșelile din cauza cărora oamenii se rănesc la exerciții și întrebări cu care să te verifici.

Ce este SOLAS

Prima convenție SOLAS a fost adoptată în 1914, la doi ani după Titanic. Au urmat versiuni noi în 1929, 1948 și 1960; cea în vigoare astăzi este convenția din 1974, aplicabilă din 25 mai 1980 și amendată aproape în fiecare an de atunci. Amendamentele intră în vigoare prin „acceptare tacită”: se aplică de la o dată stabilită, dacă nu obiectează suficiente state — de aceea SOLAS ține pasul cu tehnologia mai repede decât majoritatea tratatelor.

Se aplică navelor în voiaje internaționale: navelor de pasageri de orice mărime și navelor de marfă de 500 GT și peste. Unele capitole merg mai departe — capitolul de radiocomunicații începe de la 300 GT, iar cel de navigație se aplică aproape oricărei nave, în orice voiaj. Controlul statului portului o verifică în fiecare port.

Capitolele

• I — Dispoziții generale: inspecții și certificate.
• II-1 — Construcția: compartimentare și stabilitate, mașini, instalații electrice.
• II-2 — Protecția, detectarea și stingerea incendiilor, împreună cu Codul FSS.
• III — Mijloace și dispozitive de salvare, împreună cu Codul LSA.
• IV — Radiocomunicații: GMDSS.
• V — Siguranța navigației: echipamentul de pe comandă, AIS, VDR, ECDIS, scările de pilot, echipajul minim.
• VI și VII — Mărfuri și mărfuri periculoase, prin Codurile IMSBC, IMDG, IBC și IGC.
• VIII — Nave nucleare.
• IX — Managementul exploatării în siguranță a navelor: Codul ISM.
• X — Ambarcațiuni de mare viteză.
• XI-1 și XI-2 — Măsuri speciale pentru siguranță și pentru securitate: numărul IMO, Fișa sinoptică continuă, Codul ISPS.
• XII — Măsuri suplimentare pentru vrachiere.
• XIII și XIV — Verificarea conformității și navele în ape polare (Codul Polar).
• XV — Nave care transportă personal industrial (Codul IP, din 2024).

Cifrele-cheie

Exercițiile: ce cere Capitolul III

• Fiecare membru al echipajului cu atribuții în caz de urgență trebuie să le cunoască înainte de începerea voiajului.
• Fiecare membru al echipajului participă lunar la cel puțin un exercițiu de abandonare a navei și la un exercițiu de incendiu.
• Dacă peste 25% din echipaj nu au participat la exerciții pe nava respectivă în luna precedentă, exercițiile se fac în cel mult 24 de ore de la plecarea din port.
• Echipajul nou primește instruire la bord privind mijloacele de salvare și de stingere a incendiilor ale navei cât mai curând posibil și cel târziu la două săptămâni de la îmbarcare.
• Fiecare barcă de salvare este lansată cu echipajul ei și manevrată pe apă cel puțin o dată la trei luni; bărcile cu cădere liberă au propria schemă.
• Bărcile de urgență (rescue boat) sunt lansate cu echipajul lor și manevrate pe apă lunar, în măsura în care este rezonabil și posibil, și cel puțin o dată la trei luni.
• Un exercițiu de intrare și salvare din spații închise se face cel puțin o dată la două luni.
• Iluminatul de urgență pentru adunare și abandonare se testează la fiecare exercițiu de abandonare a navei.

Pe navele de pasageri, exercițiul de abandonare și cel de incendiu se fac în fiecare săptămână. Fiecare exercițiu se trece în jurnalul de bord.

Alarma și rolul de alarmă

Semnalul general de alarmă înseamnă șapte sau mai multe sunete scurte urmate de un sunet lung cu sirena navei, repetate de soneriile de alarmă. Când îl auzi, mergi la postul tău de adunare — nu direct la barca de salvare — în haine călduroase, cu căciulă, vesta de salvare și, dacă ți s-a repartizat, costumul de imersiune. Ordinul de abandonare a navei îl dă comandantul, verbal.

Rolul de alarmă se afișează pe comandă, în compartimentul mașini și în spațiile de locuit ale echipajului înainte ca nava să plece. Pentru fiecare persoană arată postul și atribuția în fiecare situație de urgență și cine pe cine înlocuiește dacă cineva lipsește. Majoritatea companiilor pun și o fișă cu atribuțiile tale în cabină. Primul lucru pe care îl faci după îmbarcare este să-ți găsești numele pe el.

Mijloacele de salvare pe care trebuie să le știi pe de rost

• Vestele de salvare: una pentru fiecare persoană de la bord, plus suplimentare la posturile de cart, fiecare cu lumină și fluier. O vestă trebuie să poată fi îmbrăcată corect într-un minut, fără ajutor, și să permită o săritură în apă de la cel puțin 4,5 metri.
• Costumele de imersiune: pe navele de marfă, câte unul pentru fiecare persoană de la bord. Trebuie să poată fi îmbrăcat fără ajutor în două minute.
• Colacii de salvare: între 8 și 14 pe o navă de marfă, în funcție de lungime. Cel puțin câte unul pe fiecare bord are o saulă plutitoare de cel puțin 30 de metri; cel puțin jumătate au lumini cu aprindere automată; cel puțin doi dintre aceștia au și semnale de fum cu declanșare automată și pot fi eliberați rapid de pe comandă — pentru om la apă.
• Ambarcațiunile de salvare: pe o navă de marfă se socotesc de două ori — bărci de salvare (sau o barcă cu cădere liberă la pupa) pentru toți cei de la bord și, încă o dată, plute de salvare pentru toți. Toate trebuie să poată fi lansate cu numărul complet de persoane în 10 minute de la semnalul de abandonare; pe o navă de pasageri, în 30 de minute.
• Inventarul bărcii de salvare, printre altele: 3 litri de apă de persoană (o parte poate fi înlocuită cu un desalinizator), rații de hrană, 4 rachete cu parașută, 6 facle de mână și 2 semnale de fum plutitoare. O plută de salvare are 1,5 litri de apă de persoană și aceleași mijloace pirotehnice.
• Pe comandă sau lângă ea: cel puțin 12 rachete cu parașută.
• Mijloacele radio de salvare: un EPIRB pe 406 MHz care se eliberează singur; un transponder radar (SART) sau un AIS-SART pe fiecare bord (unul pe navele de marfă de 300–499 GT); cel puțin trei stații VHF portabile bidirecționale pe navele de 500 GT și peste.
• Eliberarea plutei: dispozitivul de eliberare hidrostatică (HRU) eliberează pluta la o adâncime de cel mult 4 metri; pluta iese la suprafață, bosa o trage și o deschide, iar veriga slabă se rupe, ca nava care se scufundă să n-o tragă după ea.

Întreținerea. Săptămânal: inspecția vizuală a ambarcațiunilor de salvare, a bărcilor de urgență și a dispozitivelor de lansare, motoarele bărcilor pornite înainte și înapoi cel puțin 3 minute și testarea alarmei generale. Lunar: o inspecție după o listă de verificare, înregistrată în jurnal. Anual: o examinare amănunțită a bărcilor de salvare, a bărcilor de urgență, a gruielor și a dispozitivelor de declanșare de către un furnizor de service autorizat. Plutele merg la service la țărm o dată la 12 luni; talpacurile bărcilor se întorc cap la cap cel puțin o dată la 30 de luni și se înlocuiesc cel puțin o dată la 5 ani.

Incendiul, energia de avarie și instruirea, pe scurt

Exercițiile de incendiu sunt lunare, împreună cu cele de abandonare. Planul de protecție împotriva incendiilor este afișat în spațiile de locuit; o navă de marfă are cel puțin două echipamente de pompier și cel puțin două aparate de respirat pentru evacuare de urgență (EEBD) în spațiile de locuit, plus altele în compartimentul mașini. Generatorul de avarie trebuie să pornească singur și să preia sarcina în 45 de secunde de la căderea tensiunii.

Fiecare navigator are pregătirea de bază STCW — tehnici individuale de supraviețuire, prevenirea și stingerea incendiilor, prim ajutor elementar, siguranță personală și responsabilități sociale — și le reîmprospătează pe primele două o dată la cinci ani. Echipajele bărcilor de salvare au certificat de competență pentru ambarcațiuni de salvare și bărci de urgență.

Certificatele și documentele cerute de controlul statului portului

• certificatele de siguranță pentru construcție, pentru echipament (cu inventarul echipamentului, Formularul E) și radio ale navei de marfă — sau un singur Certificat de siguranță combinat; emise pentru cel mult cinci ani și vizate la inspecțiile anuale și periodice;
• pe navele de pasageri, Certificatul de siguranță pentru navă de pasageri, valabil 12 luni;
• Certificatul de management al siguranței și Documentul de conformitate al companiei (ISM), Certificatul internațional de securitate a navei (ISPS), Documentul privind echipajul minim de siguranță;
• rolul de alarmă, manualul de instruire (în careuri și în sălile de recreere sau în fiecare cabină), planul de protecție împotriva incendiilor, evidențele de întreținere LSA și de stingere a incendiilor, înscrierile despre exerciții în jurnal.

Siguranța la incendiu și mijloacele de salvare sunt constant printre cele mai frecvente deficiențe găsite de controlul statului portului. Un inspector îi cere adesea unui membru al echipajului să pornească motorul bărcii de salvare, să îmbrace un costum de imersiune sau să-și explice atribuția din rolul de alarmă.

Ce se întreabă la interviu

• Personalul nebrevetat (AB, OS, motorist, bucătar): semnalul general de alarmă; postul tău de adunare și atribuția ta; îmbrăcarea vestei de salvare și a costumului de imersiune; ce se află într-o barcă de salvare; lansarea unei plute; cum funcționează dispozitivul de eliberare hidrostatică.
• Ofițerii de punte: frecvența exercițiilor și regula 25% / 24 de ore; programul de întreținere LSA; timpii de lansare; ce este Formularul E; cine răspunde la bord de mijloacele de salvare și de stingere a incendiilor.
• Ofițerii mecanici: motorul bărcii de salvare și pornirea lui săptămânală, pompa de incendiu de avarie, generatorul de avarie și cele 45 de secunde ale lui.
• Bucătarii și ospătarii: un incendiu în bucătărie (niciodată apă pe grăsime aprinsă); pe navele de pasageri, îndrumarea pasagerilor spre posturile de adunare.
• Toată lumea: „Ce faci când auzi șapte scurte și unul lung?”

Greșeli frecvente

1. Să nu citești rolul de alarmă după îmbarcare. „Care este atribuția ta?” este primul lucru pe care îl întreabă un inspector.
2. Să tratezi exercițiile ca pe o bifă. O parte reală din accidentele cu bărci de salvare se petrec la exerciții, adesea cu cârlige de declanșare sub sarcină armate greșit; din 2014 cârligele care nu îndeplineau noile cerințe au trebuit înlocuite, cel târziu până în 2019.
3. Costumul de imersiune greșit: mărime nepotrivită, fermoar neînchis, glugă netrasă sau depozitat unde nu ajungi la el.
4. Vesta de salvare cu legăturile lăsate libere. La o săritură de la înălțime îți urcă în față.
5. O plută care nu se poate elibera singură: HRU vopsit, legături suplimentare, bosa legată direct de navă în loc să treacă prin veriga slabă.
6. Uși de incendiu blocate deschise și căi de evacuare blocate cu provizii.

Testează-te

Cine are nevoie de asta la bord

Toată lumea — de la marinarul stagiar OS și bucătar până la comandant. De mijloacele de salvare și de stingere a incendiilor se ocupă de obicei ofițerul III punte împreună cu șeful de echipaj; de motorul bărcii și de generatorul de avarie — compartimentul mașini, adesea ofițerul III mecanic. Pe navele de croazieră și pe feriboturi, exercițiile sunt săptămânale, iar adunarea pasagerilor este o meserie în sine.

Certificatele de pregătire de bază și datele lor de expirare își au locul în CV-ul tău maritim: agențiile de crewing le verifică primele.

Sursa: SOLAS 1974, ediția consolidată, cu Codurile LSA și FSS și amendamentele în vigoare la data redactării. Statele de pavilion și companiile pot cere mai mult; la bord prevalează rolul de alarmă și manualul de instruire ale navei. Această pagină este un material de studiu, nu un text juridic.