Strâmtoarea Hormuz este din nou închisă: Realitatea versus afirmațiile SUA și prețul chestiunii Libanului

Suntem din nou martorii unei escaladări periculoase într-una dintre arterele de transport cel mai critice ale lumii. Strâmtoarea Hormuz, care părea sigură doar ieri, a devenit tăcută astazi. Iran pare că și-a pus în practică amenințarea și a închis din nou pasajul, legând această mișcare de acțiunile israeliene în Liban. Nu este doar o știre economică; este un joc geopolitic cu mize foarte mari, iar datele inițiale arată că proprietarii de nave comerciale l-au luat în serios.

Am analizat cel mai recent rapoarte ale sistemelor de monitorizare maritimă. Analiștii de la Windward, de pildă, au înregistrat doar 12 tranzite prin strâmtoare pe 21 iunie. Gândiți-vă la acest număr: este aproape jumătate din cele 21 nave care au trecut doar cu o zi înainte, înainte de declarația oficială a Teheranului. Din acele 12, majoritatea sunt tancuri iraniene sau nave sancționate, multe operând cu transponderii AIS opriți. Aceasta nu arată ca o rută de comerț internațional. Arată ca o zonă de blocadă.

Cel mai surprinzător element aici este deconectarea dintre realitatea pe apă și poziția oficială a SUA. Ieri, CENTCOM a lansat o actualizare susținând că traficul în strâmtoare a crescut, cu 55 nave de marfă trecând în siguranță. Nu știu cum au numărat, sau ce tonaj au inclus—poate că au numarat dhow-uri costiere, care nu au niciun impact pe piața globală a petrolului. Dar datele satelitare MarineTraffic arată opusul: navele deja pe rută au efectuat întoarceri în U de îndată ce știrea s-a răspândit. Imaginea pe care CENTCOM o zugrăvește pur și simplu nu se aliniază cu ceea ce sistemele civile de urmărire a traficului văd.

Acum, la esența problemei. Teheranul a legat situația strâmtorii de situația din Liban. Memorandumul de înțelegere (MOU) în proiect cu Washington include o clauză privind "încetarea permanentă a războiului pe toate fronturile." Deoarece Israel nu este parte a acestui memorandum și continuă să atace pozițiile Hezbollah în Liban, Iran vede aceasta ca o încălcare a acordului. Aceasta este o lovitură geopolitică magistrală. Teheranul a mutat răspunderea pentru acțiunile lui Israel asupra Washington-ului, forțând Casa Albă să aplice presiune asupra Ierusalimului.

Vedem Casa Albă criticând guvernul Netanyahu. Chiar și președintele Trump a vorbit, condamnând durata conflictului și numărul de victime, o critică rară pentru el. Aceasta demonstrează că presiunea asupra Israelului crește, deoarece Casa Albă se teme de o închidere completă a strâmtorii și escaladare în întregul Orientul Mijlociu.

Între timp, în Elveția, negocierile progresează cu dificultate. Chiar și fără oportunități foto publice și conferințe de presă, atmosfera este tensionată. Amenințările lui Trump de a "lovi Iran mai dur decât săptămâna trecută" și observațiile ascuțite adresate delegației iraniene nu fac decât să înrăutățească situația. Directorul Centrului de Studii Arabe și Islamice al Republicii Islamice Iran a declarat că negocierile vor fi oprite dacă condițiile primului articol al memorandumului nu sunt îndeplinite.

În ciuda zvonurilor despre o prăbușire, vorbele continuă, acum cu mediatori pakistanezi și qatarezi. Observăm o stalemate periculoasă. Iran a închis strâmtoarea, proprietarii de nave se conformează, SUA neagă evidența, iar Israelul continuă lupta. Și până când Libanul va fi calm, Hormuz va rămâne ostatec în acest joc geopolitic complex, unde o greșeală ar putea duce la catastrofă.